Tuesday 3 January 2012

Un scurt istoric despre vegetarianism



Traducere: Adriana Nedelcea

Un scurt istoric despre vegetarianism
cu accent asupra SUA, incepand cu 1979

Sursa: http://michaelbluejay.com/veg/

de Michael Bluejay, 1998

Sumar & Momente de referinta

Inaintea revolutiei industriale Consum mic de carne, aproape oriunde (comparativ cu standardul din zilele noastre).
~1900-1960 Consumul de carne creste in mod dramatic in cultura din vest, pe masura ce transportul si congelarea devin tot mai facile
1971 Publicarea cartii Diet for a Small Planet (Alimentatia unei Planete Mici), de Frances Moore Lappe lanseaza miscarea vegetarienilor din Statele Unite, insa, din pacate lanseaza si mitul ca vegetarienii trebuie “sa combine” proteinele, pentru a obtine proteine “complete".

1975 Publicarea Animal Liberation, scrisa de Peter Singer, profesor australian de etica, reprezinta scinteia pentru nasterea miscarii americane a drepturilor animalelor si fondarea grupului PETA, un mare sustinator al alimentatiei vegetariene.
Sfarsitul anilor '70 Incepe publicarea revistei Vegetarian Times

1983 Este publicata prima carte despre veganism The McDougall Plan, scrisa de o mare autoritate medicala acreditata, Dr. John McDougall.

1987 Publicatia Diet for a New America, a lui John Robbins reprezinta inspiratia pentru miscarea vegana din SUA, reincepand astfel si miscarea vegetariana.

Anii '90 Cercetarile medicale aduc dovezi impresionante despre superioritatea alimentatiei vegetariene. Asociatia Dietetica Americana aproba in mod oficial vegetarianismul si apar carti ce promoveaza alimentatia vegana bazata pe putine grasimi sau predominant vegana, scrise de medici cu renume. (de exemplu, The McDougall Program si Programul Dr. Dean Ornish de Stopare a Bolilor Inimii). Guvernul Statelor Unite desfiinteaza Grupul Celor Patru Alimente, sponsorizat de industria carnii si a produselor lactate, inlocuindu-l cu Piramida Alimentelor, ce arata ca alimentatia oamenilor ar trebui sa se bazeze in primul rand pe cereale, legume, boabe si fructe.

Inaintea istoriei inregistrate
Vegetarianismul apare cu mult inainte de momentul in care este istoria inregistrata. Multi antropologi cred ca cei mai multi oameni preistorici mancau in principal plante, fiind predominant culegatori si nu vanatori. (Vezi articolele lui David Popovich si Derek Wall.) Aceasta perspectiva este sustinuta de faptul ca sistemul digestiv al oamenilor seamana foarte mult cu al ierbivorelor si nu cu cel al carnivorelor. (Uitati de dintii "canini" – si celelalte ierbivore au astfel de dinti. Insa niciun carnivor nu are molari, asa cum avem noi si celelalte ierbivore).

Perspectiva conform careia omul preistoric era ierbivor este de asemenea sustinuta de faptul ca oamenii ce consuma carne dezvolta boli majore ca cele de inima sau cancer intr-o proportie mult mai mare comparativ cu cei ce au o alimentatie vegetariana. [more on the topic of plant-eating being natural]

Cu siguranta oamenii au inceput sa manance carne la un moment dat, inainte de punctul in care istoria incepe sa fie intregistrata, insa numai pentru ca spre deosebire de animale, oamenii sunt capabili de astfel de experimentari. In orice caz, aceasta mica perioada de timp in care s-a consumat carne nu este suficient de mare incat sa fi avut un impact evolutiv asupra noastra—de vreme ce, de exemplu, alimentele de origine animala cresc colesterolul oamenilor, pe cand cainii, si daca consuma bucati intregi de unt raman la acelasi nivel al colesterolului.

Vegetarienii preistorici
Matematicianul grec Pitagora era vegetarian iar vegetarienii erau deseori numiti Pitagorieni, pana in momentul in care a fost creat cuvantul. (Termenul "vegetarian" a fost introdus de Societatea Britanica Vegetariana la jumatatea anilor 1800. Radacina latina a cuvantului face referire la sursa vietii.) Leonardo da Vinci, Benjamin Franklin, Albert Einstein si George Bernard Shaw erau de asemenea vegetarieni. (O legenda moderna este aceea ca si Hitler a fost vegetarian, insa nu a fost, cel putin nu in sensul original al cuvantului).

Consumul de carne creste in anii 1900
Pana la jumatatea anilor 1900, americanii consumau mult mai putina carne decat in zilele noastre. Costul carnii era foarte mare, congelarea nu era oriunde posibila iar distributia de carne ridica multe probleme. Un efect secundar al revolutiei industriale este scaderea pretului carnii, fiind mult mai usor de depozitat si de distribuit.

Si odata cu aceste schimbari, consumul de carne a crescut dramatic – si la fel s-a intamplat cu bolile degenerative precum cancerul, bolile de inima si diabetul. Dupa cum a spus Dean Ornish:
"Pana in acest secol, alimentatia tipic americana se baza pe un nivel redus de carne, grasimi, colesterol, sare, zahar si un nivel ridicat de carbohidrati, legume, fibre....

La inceputul secolului, odata cu aparitia frigiderului, congelatorului, sistemului bun de transport, agriculturii mecanizate si dezvolatarea economiei prospere, alimentatia si stilul de viata american au inceput sa se schimbe radical. Acum cei mai multi americani consuma multe produse de origine animala, cu multe grasimi, nivel ridicat de colesterol, sare, zahar si cu un nivel foarte mic de carbohidrati, legume si fibre." (Eat More, Weigh Less; 1993; revised 2001; p. 22)

Nasterea vegetarianismului in SUA

Vegetarianismul nu a fost comun in USA pana in 1971, cand a fost publicat bestsellerul lui Frances Moore Lappé, Diet for a Small Planet.
Nascuta in Ft. Worth, Lappé a renuntat la terminarea scolii U.C. Berkeley pentru a face cercetari personale pe unele subiecte internationale referitoare la foame. Lappé a fost socata sa constate ca este nevoie de o cantitate de 14 ori mai mare de graunte pentru hrani un animal decat ceea cene se obti din carne – o risipa enorma de resurse. (Septelul consuma peste 80% din granele Statelor Unite. Daca americanii reduc consumul de carne cu 10%, ar exista suficiente grane pentru a hrani toata populatia infometata din lume.) La varsta de 26 ani, Lappé a scris Diet for a Small Planet pentru a incuraja oamenii sa nu mai manance carne si astfel sa opreasca risipa de hrana a lumii.

Anii '60 sunt asociati cu hippie iar hippie cu vegetarianismul, insa vegetarianismul nu era deloc comun in acei ani. Adevaratul inceput a fost lansarea cartii Diet for a Small Planet in 1971.
Fisura determinata de ideea combinarii proteinelor

In1971, America percepea vegetarianismul mult diferit fata de cum este perceput azi. In zilele noastre, medici de toate tipurile sustin un cosum cat mai mic sau inexistent de carne, si exista de asemenea rezultatele unor atleti de succes si celebritati ce sunt o dovada reala a faptului ca vegetarianismul este sanatos. Nu era insa cazul si in 1971. Atunci ideea de baza era nu numai ca vegetarianismul nu este sanatos dar ca de fapt este imposibil sa supravietuiesti avand o alimentatie vegetariana.

Lappé stia ca se va confrunta cu aceste idei preconcepute, asa incat a facut cercetari pe alimentatia vegetariana, facand astfel o eroare imensa ce a schimbat dramatic cursul istoriei vegetariene. Lappé a gasit cateva studii facute la inceputul secolului pe sobolani, ce aratau ca sobolanii cresc mai bine atunci cand sunt combinate alimente vegetale ale caror structuri aminoacide (proteine) sunt asemanatoare alimentelor de origine animala. Lappé gasise elementul magic – acela era modul in care putea convinge cititorii ca pot face asa incat alimentele vegetale sa fie la fel de bune ca si carnea.

Lappé a dedicat jumatate din carte ideii de "combinare a proteinelor", sau "completare a proteinelor” – de exemplu, cum sa combini orez cu fasole, asa incat proteina sa fie "completa". Ideea combinarii proteinelor a fost contagioasa – a aparut in orice carte scrisa ulterior de un vegetarian, facandu-si astfel drum in enciclopedii, lucrari academice, si sistemul american de convingeri. Din pacate, ideea necesitatii combinarii proteice a fost absolut gresita.

Prima problema a fost aceea ca teoria combinarii proteinelor era doar – o teorie. Nu au fost facute niciodata studii pe oameni. Astfel ideea combinarii proteinelor era mai mult o superstitie decat stiinta. Si nu e de mirare ca sobolanii cresc diferit de oameni, de vreme ce un sobolan in crestere are nevoie de zece ori mai multe proteine pe calorie decat un copil. (Laptele de sobolan are 50% proteina pe cand laptele matern uman are numai 6%.)

Pe de alta parte, daca plantele sunt atat de inferioare, cum isi obtin proteinele oare vacile, porcii si puii care nu mananca altceva decat graunte? Nu e dubios ca mancam animale de ferma pentru a obtine proteine, iar ele la randul lor nu mananca decat plante? Si in cele din urma, plantele nu sunt nicidecum “deficitare” in diversi aminoacizi, asa cum a crezut Lappé .

Dupa cum a spus Dr. John McDougall:
"Din fericire, studiile stiintifice au desfiintat aceasta idée fara sens. Natura a creat si inzestrat plantele cu toti nutrientii esentiali vietii umane, cu mult inainte ca aceste plante sa ajunga pe masa noastra. Toti acizii fie esentiali sau nu, se gasesc in amidonul nerafinat individual din orez, porumb, grau, cartofi, in cantitati peste nivelul necesar unui om, chiar si pentru un atlet, de rezistenta sau care ridica greutati. Si simtul comun ne spune ca trebuie sa fie adevarat, de vreme ce rasa umana a supravietuit pe planeta. De-a lungul intregii istorii, cei ce procurau mancarea plecau sa caute suficient orez si cartofi pentru a-si hrani familiile. A combina fasole cu orez chiar nu era o preocupare a lor. Doar foamea se relationeaza cu mancarea; nu exista niciun instinct care sa ne spuna sa combinam si sa potrivim sursele proteice pentru a avea o structura ideala de aminoacizi. Nu exista o nevoie pentru asa ceva intrucat nu exista o structura a proteinelor si aminoacizilor mai potrivita decat cea existenta in amidonul natural." [emphasis in original]

-- The McDougall Program; 1990; John A. McDougall, M.D.; p. 45.
-- More detailed examination in The McDougall Plan; 1983; John A. McDoguall, M.D.; pp. 96-100

Diet for a Small Planet a fost un best-seller derutant ce a facut-o faimoasa pe Lappé. Astfel surprinzator – si de lauda -- Lappé si-a asumat faptul ca a facut o greseala in legatura cu un lucru ce o facuse cunoscuta in fiecare gospodarie. In editia din 1981 a cartii, Lappé a revenit explicand:
"In 1971 am pus accent pe complementaritatea proteinelor intrucat am presupus ca singurul mod de a obtine suficienta proteina... era acela de a crea o proteina ce poate fi folosita de corp asa cum este cea de orgine animala. Incercand sa distrug un mit, acela ca putem obtine proteine de calitatea superioara doar din carne, am creat de fapt un alt mit. Am lansat ideea ca pentru a obtine suficiente proteine vegetale, trebuie avuta multa grija in alegerea alimentelor. De fapt, este mult mai usor decat am crezut.

"Cu trei exceptii de baza, nu exista aproape niciun risc de a nu obtine suficiente proteine dintr-o alimentatie bazata pe plante. Aceste exceptii sunt alimentatia puternic dependenta de fructe [1] sau tuberculi precum cartoful dulce sau maniocul [2] sau alimentatia de tip junk [3] (faina rafinata, zaharuri si grasimi). Din fericire, foarte putini oameni incearca sa supravietuiasca cu o alimentatie, ale carei calorii provin doar din aceste alimente. In toate celelate tipuri de alimentatie, daca oamenii obtin suficiente calorii pot fi siguri ca obtin si suficiente proteine. " [emphasis in original]
-- Diet for a Small Planet, 10th Anniversary Ed.; 1982; Frances Moore Lapp
; p. 162

Restul anilor '70
Astfel desi Lappé nu a rezolvat problema modiala legata de foame si a lansat si ideea combinarii proteice, Diet for a Small Planet a fost un success extraordinar – a fosr un bestseller derutant care s-a vandut in milioane de exemplare. A lansat miscarea vegetariana in SUA. Au aparut astfel peste noapte carti de retete vegetariene, restaurante, cooperative si comunitati. De obicei asociem anii '60 cu miscarea hippie iar hippie cu vegetarianismul, insa vegetarianismul nu a fost cunoscut inainte de aparitia cartii Diet for a Small Planet, in 1971.

In acelasi an, cativa hippie din San Francisco au pus bazele unei comunitati de vegetarieni in Tennessee, pe care au numit-o Ferma "The Farm". Ferma a fost un mare succes, si a ajutat la crearea unei idei despre ceea ce inseamna si ar trebui sa fie o comunitate. Ferma a avut de asemenea o serie de contributii asupra culturii noastre. A facut populara utilizarea produselor pe baza de soia in USA, in special tofu, care era practic necunoscuta in State inainte aparitiei cartii de bucate The Farm Cookbook, cuprinzand retete cu soia si prepararea produsului tofu. Cartea a fost publicata de editura lor numita The Book Publishing Company. (Au de asemenea un catalog de comanda, al carui nume probabil il ghiciti).

Ferma a reintrodus in State ideea nasterii acasa, ajutand la pregatirea unei noi generatii de moase. In cele din urma, rezidentii Fermei au perfectionat metode de control al nasterii naturale (si au scris bineinteles carti despre acest lucru).
In 1975, profesorul autralian de etica Peter Singer a scris Animal Liberation, prima lucrare stiintifica prezentand argumente etice in sustinerea ideii de a nu manca animalele si a nu experimenta pe ele. Aceasta carte inspirationala a completat perfect cartea Diet for a Small Planet, care arata exact ce trebuie facut pentru a manca altceva decat carne. Ceea ce a facut Diet for a Small Planet pentru vegetarianism, a facut Animal Liberation pentru drepturile animalelor, lansand de fapt in SUA peste noapte, miscarea privind drepturile animalelor.

Asa au inceput sa apara brusc grupuri ce sustin drepturile animalelor, inclusiv PETA (People for the Ethical Treatment of Animals (Oameni pentru Tratamentul Etic al Animalelor)), la inceputul anilor '80. (PETA a platit pentru o editie speciala a cartii Animal Liberation si a oferit cate un exemplar fiecarui nou membru).

Sfarsitul anilor '80: Alimentatia pentru o Noua America si Nasterea Veganismului
Diet for a Small Planet a pus in miscare vegetarianismul in anii '70, insa si la jumatatea anilor ’80 inca erau raspandite cateva mituri despre vegetarianism. Unul a fost de fapt acea idée promovata de Diet for a Small Planet – mitul despre combinarea proteica. Multi din cei ce intentionau sa devina vegetarieni au renuntat datorita planificarii pe care o considerau necesara. Un alt mit a fost acela ca produsele lactate si ouale sunt sanatoase si ca ar fi bine ca vegetarienii sa manance suficiente pentru a nu muri.

Un altul era ca probabil poti fi sanatos daca alegi o alimentatie vegetariana, insa nu exista dovezi semnificative ale beneficiilor asupra sanatatii (si ca nu exista nicio problema in a consuma carne). In cele din urma, cei mai multi oameni nu au auzit de” ferma industriala” sau de consecintele grave asupra mediului pe care le are cresterea septelului.

Toate acele mituri au fost zdruncinate de cartea lui John Robbins in 1987, Diet for a New America (Alimentatia pentru o Noua America). De fapt lucrarea lui Robbins continea foarte putine elemente noi sau originale – cele mai multe idei au mai fost publicate in alte parti, insa nu intr-o forma coerenta. Contributia lui Robbins a fost aceea de a prelua diverse informatii existente si de a le combina intr-un singur material mare, bine documentat si de a adauga propria lui analiza, considerata accesibila si lipsita de prejudecati. Prima parte a cartii prezinta ororile fermei industriale.

Partea 2 demonstreaza intr-o maniera foarte convingatoare cat este de nociva alimentatia pe baza de carne si cat de sanatoasa si sigura este cea vegetariana (sau chiar vegana) – desfiintand totodata mitul combinarii proteinelor. Partea 3 face cunoscuta lumii consecintele incredibile asupra mediului pe care le are cresterea septelului, consecinte pe care multi vegetarieni nu le-au stiut inaintea aparitiei cartii.

Diet for a New America a reinviat miscarea vegetarianismului din SUA, si a lansat miscarea vegana, ajutand la introducerea termenului “vegan" in vocabularul American. In 10 ani de la publicarea cartii, s-au format in jur de 10 societati noi vegetariene in Texas.

Anii ‘90: Dovezile medicale sunt coplesitoare
Dr. John McDougall a inceput in 1983 publicarea unei serii de carti ce promoveaza alimentatia vegana ca ajutand in tratarea celor mai grave boli, avand un mare succes in 1990, cu McDougall Program. In acelasi an este publicat Dr. Dean Ornish's Program for Reversing Heart Disease (Programul Dr. Dean Ornish de Stopare a Bolilor Inimii), Ornish fiind primul cercetator care a aratat ca bolile inimii pot fi invinse. Evident, cea mai mare parte a programului lui Ornish consta intr-o alimentatie bazata pe putine grasimi, si in principal vegana.

De asemenea, la inceputul anilor ’90, Asociatia Dietetica Americana a publicat un document prin care aproba alimentatia vegetariana, incepand apoi sa se remarce sustinerea alimentatiei vegetariene in mai toata comunitatea medicala. Guvernul American a desfiintat in cele din urma Grupul Celor Patru Alimente, sponsorizat de industria carnii si a produselor lactate, inlocuindu-l cu Piramida Alimentelor, aratand in mod clar ca americanii ar trebui sa consume in principal grane, legume, boabe si fructe.

Azi, acceptarea vegetarianismului de catre autoritatea medicala si publicul larg este la inaltime. Mituri inca bantuie insa schimbarea atitudinii fata de vegetarianism este mai mult decat remarcabila. Ca vegetarian din 1985 si vegan din 1989, percep aceasta schimbare ca fiind surprinzatoare dar binevenita.

Referinte:
The McDougall Program, by John A. McDougall, M.D., 1990
The McDougall Plan, by John A. McDougall, M.D., 1983
Diet for a New America, by John Robbins, 1987
Diet for a Small Planet, by Frances Moore Lappe, various editions from 1971-1991

Planetary healing from the ground up