Traducere:
Oana Buga
Sursa:
http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/resolved-eating-animals-i_b_671322.html
S-a decis: Mancatul animalelor este de nejustificat
În ultimii ani, am petrecut mult timp în campusurile studenţeşti, discutând despre etica hrănitului cu carne de animal (de către oameni), cu echipe de dezbateri ale studenţilor. Am susţinut că vegetarianismul este un imperativ etic pentru toţi membrii ai corpului studenţesc, şi adversarii mei de discuţii (doi membri ai echipei de dezbateri a şcolii) au susţinut că nu este aşa.
Anul trecut, am vizitat universităţile Harvard, Yale, BYU, Universităţile din Texas, Georgia şi Florida – şi zeci de alte şcoli, de pe tot continentul american. În această toamnă (n.t. toamna trecută) m-am înscris să vizitez Cornell, Princeton, Boston College, Universitatea din Minnesota, şi încă alte 6 şcoli.
Subiectul acesta este unul fierbinte în campusurile studenţeşti, şi echipele de dezbateri care au acceptat să discute despre aceasta au fost răsplătite cu ceea ce au spus că a fost una din cele mai mari audienţe pe care le-au avut vreodată.
Aceste dezbateri pot fi urmărite online, dacă sunteţi foarte interesaţi, dar va pot oferi argumentul cheie al dezbaterii mele:
Mai întâi, mancatul de carne poluează pământurile noastre, apa şi aerul – precum am prezentat în altă discuţie (http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/eating-as-if-the-climate-_b_83094.html). În al doilea rând, mancatul de carne scumpeşte cerealele, ceea ce duce la înfometare şi la răscoale din cauza lipsei de hrană (gasiti mai multe detalii aici: http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/taking-the-food-crisis-pe_b_107992.html).
În cele din urmă, mâncatul de carne duce la, şi susţine cruzimea faţă de animale, într-un mod atât de sever, încât ar justifica aducerea de acuzaţii de delicte practicabile în cazul animalelor de companie, dacă pisicile şi câinii ar fi abuzaţi atât de oribil precum sunt abuzate animalele crescute pentru a fi hrană.
Cruzimea faţă de animale este punctul principal din aceste dezbateri, deoarece este subiectul cel mai evident. Suntem o naţiune de iubitori de animale – conform cu sondajul Gallup din luna mai a anului trecut, 97% din populaţia care a participat la sondaj susţine legile care protejează animalele de abuzuri, şi totuşi aceste animale cu care venim în contact cel mai frecvent sunt animalele pentru care îi plătim pe alţi oameni să le abuze şi să le omoare pentru noi.
Argumentele cu care studenţii par a rezona cel mai profund sunt:
Mai întâi, animalele sunt alcătuite din carne, sânge şi oase – la fel ca oamenii. Au aceleaşi cinci simţuri fiziologice ca şi noi (şi anume: ele văd, aud, miros, pot gusta şi atinge). Şi simt durere- ca şi noi. La majoritatea colegiilor şi universităţilor, studenţii în mod unanim se opun mancatului de câini sau pisici; ideea însăşi îi revoltă. Şi totuşi, nu există diferenţe etice între a mânca un câine sau o pisică, şi a mânca o găină, un porc sau un peşte. În cele din urmă, ar fi de preferat, din punct de vedere moral, să îţi mănânci cainele sau pisica, deoarece ei au trăit o viaţă frumoasă înainte să îi ucizi pentru a-i mânca.
De fapt, atât porcii, cât şi găinile se descurcă mai bine în unele teste cognitive decât câinii sau pisicile. Găinile pot să treacă prin labirinturi, să înveţe de la televizor, şi ambele specii au capacitatea de anticipare şi de raţionare. Porcii visează, îşi recunosc numele, pot juca jocuri video mai eficient decât unele specii de maimuţă, şi duc vieţi sociale de o complexitate observată exclusiv la primate.
Dr. Richard Dawkins, unul din cei mai reputaţi biologi evoluţionişti, numeşte celelalte specii ca fiind „verii” noştri evoluţionari, şi denunţă ceea ce el denumeşte „aroganţa legată de apartenenţa la specie” – şi anume ideea că suntem mai buni decat alte specii, şi că putem face ce vrem cu celelalte specii. Darwin ne-a învăţat că celelalte specii sunt mai mult similare nouă, decât sunt diferite. Hrănitul cu carne înseamnă a mânca pe „cineva”, şi nu „ceva”. Mâncatul de carne implică mâncatul din părţi corporale din cadavrul unui animal. Acest lucru nu e o hiperbolă, ci este realitatea. Nu este sentimentalism, ci este un fapt demonstrativ. Nu vrei să mananci cadavre? Nu te hrăni cu carne.
În al doilea rând, dacă ne hrănim cu carne, noi plătim nişte oameni să abuzeze animalele în multiple de moduri care ar viola legislaţia „anti-cruzime”, dacă aceste animale ar fi câini şi pisici, şi nu pui şi porci. Animalele sunt lipsite de tot ceea ce este natural şi important pentru ele: ele niciodata nu respiră aer proaspăt, nu-şi cresc puii, nu dezvoltă relaţii cu alte animale, nu explorează împrejurimile, şi nu fac nimic din ceea ce ar face în natură în mod normal.
Practicile de reproducere artificială sunt folosite pentru a determina ca animalele să crească mai repede decat ar creşte în mod natural, şi organele şi membrele lor nu ţin pasul acestei dezvoltări. De exemplu, partea superioară a corpului găinilor cresc de şapte ori mai repede faţă de cum creşteau acum 30 de ani, astfel încât aceste animale crescute la ferme industriale care trăiesc mai puţin de două luni (ele încă piuie precum puii când sunt trimise la abator), suferă de insuficienţe pulmonare, de insuficienţă cardiacă şi de deformări mari ale membrelor inferioare.
Michael Specter, un jurnalist care lucrează de multa vreme pentru New Yorker, a vizitat o astfel de fermă industrială de creştere a puilor pentru consum şi a scris despre asta: „ Am fost aproape dărâmat de mirosurile de fecale şi de amoniac.
Mă ardeau ochii şi plămânii, şi nu puteam vedea şi nici respira... Erau aproximativ 30.000 de pui care stateau în linişte pe podea, în faţa mea. Nu mişcau, nu piuiau. Erau aproape ca nişte statui ale unor pui, trăind în întuneric total, şi îşi trăiau fiecare minut al existenţei lor de şase săptămâni în acel fel.”
Condiţii la fel de oribile există pentru toate animalele crescute pentru hrană; decât să detaliez in continuare descrierea acestor condiţii, mai bine vă voi îndemna să urmăriţi documentarul „Întâlneşte-ţi carnea”
(„Meet you meat”- http://www.youtube.com/watch?v=VIjanhKqVC4),
care este narat de către Alec Baldwin, şi videoclipul „Pereţi de sticlă”
(http://www.meat.org/),
care este narat de către Sir Paul McCartney- deoarece de regulă eu proiectez primele două minute din documentarul „Întâlneşte-ţi carnea” ca parte a discursului de început cu durata de 10 minute din timpul dezbaterilor universitare. Amândouă videoclipuri oferă o perspectivă groaznică asupra a ceea ce noi susţinem dacă alegem sa ne hrănim cu pui, porci, şi alte animale crescute industrial. Dacă mâncăm carne, ar trebui cel puţin să ne asigurăm că ştim ceea ce cumpărăm.
Dacă nu aţi tăia personal gâtul unui pui, sau nu aţi castra un porc fără să îi oferiţi ceva pentru a îi amorţi durerea, de ce aţi plăti pe cineva să facă asta pentru voi? Unde este integritatea fundamentală când se intră în acest tip de mercenariat? Oare persoana care angajează pe cineva sa facă ceva este mai puţin vinovat decat cel care face practic acel lucru? Bineînţeles că nu.
Hrănitul cu carne implică a plăti oameni să facă lucruri pentru noi pe care noi nu le-am face personal. Unde este integritatea fundamentală, logica, într-o astfel de relaţie?
Putem spune aceasta într-un mod afirmativ. Vegetarianismul îmi permite să îmi trăiesc viaţa conform cu valorile mele- să „mă rog neîncetat”, aşa cum spune sfântul Pavel.
De fiecare dată când mă aşez să mănânc, aleg partea mai bună: aleg mila, în locul suferinţei; îi aleg pe cei oprimaţi, în locul opresorilor; aleg compasiunea, în locul cruzimii. Este multă suferinţă în lume, dar câtă suferinţă poate fi luată în seamă cu atât de puţin timp acordat şi aşa puţin efort depus de către noi? Noi putem să oprim susţinerea suferinţei, făcând alegeri diferite.
Atunci care este compensaţia: De ce mănâncă oamenii carne?
Şi motivele pentru care ne hrănim cu carne (beneficiile) merită toate costurile?
Avem câteva momente de plăcere- celor mai multor dintre noi ne place gustul. Avem mai multe opţiuni la magazin şi la restaurante. Putem să mâncăm la un prieten fără să trebuiască să aducem cu noi un fel de mâncare. Nu trebuie sa ne explicăm niciodata alegerile legate de dietă.
Sa fie acestea argumentele reale, cu adevarat? Că este convenabil? Că este mai uşor?
Deşi nu discut despre aceste lucruri în campusurile universitare, unde toţi cunosc mulţi vegetarieni sănătoşi, şi astfel ştiu că nu au nevoie să se hrănească cu carne pentru a supravieţui, în acest punct aş dori să menţionez că carnea nu este sănătoasă pentru noi
argumente aici:http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/why-not-give-a-vegetarian_b_78805.html).
Asociaţia Dieteticiană Americană (American Dietetic Association), cea mai mare asociaţie de profesionişti din domeniul nutriţiei de pe planetă, au derulat o analiză a tuturor studiilor care au fost făcute vreodată pe tema dietei alimentare şi bolilor, şi au ajuns la concluzia că vegetarienii au procente mai mici de boli cardiace, diabet, hipertensiune, cance şi obezitate, decât cei care se hrănesc cu carne (aceştia cred că studiile indica cauzalitatea, şi nu doar corelaţiile).
Lucrarea lor despre vegetarianism şi dietele vegane (care poate fi găsită aici: http://www.eatright.org/about/content.aspx?id=8357)
concluzionează că dietele vegetariene şi cele vegane sunt potrivite tuturor oamenilor în timpul tuturor etapelor de viaţă, incluzând copilăria şi perioada sarcinii.
Concluzionând:
a ne hrăni cu carne risipeşte şi poluează resursele noastre naturale- astfel necesitând o cantitate multiplă faţă de cea considerată a fi cantitatea standard de apă, pământ şi energie aferentă hrănirii cu plante (o necesitate cu caracter moral, în sine). Hrănirea cu carne necesită aproximativ un miliard de tone de grâu, porumb şi soia- cu care se hrănesc animalele, care folosesc acea energie pentru trăi, ceea ce ridică preţul hranei pentru oamenii care suferă de foame (o altă necesitate morală în sine). De asemeni, mâncatul de carne implică a plăti pe alţi oameni să facă o varietate de lucruri animalelor, în moduri în care unii dintre noi nu ar acţiona niciodată.
Să spunem aceasta în alt mod: dacă suntem convinşi că oamenii ar trebui să protejeze mediul înconjurător, sau dacă gândim că ar trebui să nu provocăm foamete în rândul oamenilor, sau dacă ne opunem cruzimii în comportamentul faţă de animale, singurul comportament alimentară etic este adoptarea unei diete vegetariene.
Oana Buga
Sursa:
http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/resolved-eating-animals-i_b_671322.html
S-a decis: Mancatul animalelor este de nejustificat
În ultimii ani, am petrecut mult timp în campusurile studenţeşti, discutând despre etica hrănitului cu carne de animal (de către oameni), cu echipe de dezbateri ale studenţilor. Am susţinut că vegetarianismul este un imperativ etic pentru toţi membrii ai corpului studenţesc, şi adversarii mei de discuţii (doi membri ai echipei de dezbateri a şcolii) au susţinut că nu este aşa.
Anul trecut, am vizitat universităţile Harvard, Yale, BYU, Universităţile din Texas, Georgia şi Florida – şi zeci de alte şcoli, de pe tot continentul american. În această toamnă (n.t. toamna trecută) m-am înscris să vizitez Cornell, Princeton, Boston College, Universitatea din Minnesota, şi încă alte 6 şcoli.
Subiectul acesta este unul fierbinte în campusurile studenţeşti, şi echipele de dezbateri care au acceptat să discute despre aceasta au fost răsplătite cu ceea ce au spus că a fost una din cele mai mari audienţe pe care le-au avut vreodată.
Aceste dezbateri pot fi urmărite online, dacă sunteţi foarte interesaţi, dar va pot oferi argumentul cheie al dezbaterii mele:
Mai întâi, mancatul de carne poluează pământurile noastre, apa şi aerul – precum am prezentat în altă discuţie (http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/eating-as-if-the-climate-_b_83094.html). În al doilea rând, mancatul de carne scumpeşte cerealele, ceea ce duce la înfometare şi la răscoale din cauza lipsei de hrană (gasiti mai multe detalii aici: http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/taking-the-food-crisis-pe_b_107992.html).
În cele din urmă, mâncatul de carne duce la, şi susţine cruzimea faţă de animale, într-un mod atât de sever, încât ar justifica aducerea de acuzaţii de delicte practicabile în cazul animalelor de companie, dacă pisicile şi câinii ar fi abuzaţi atât de oribil precum sunt abuzate animalele crescute pentru a fi hrană.
Cruzimea faţă de animale este punctul principal din aceste dezbateri, deoarece este subiectul cel mai evident. Suntem o naţiune de iubitori de animale – conform cu sondajul Gallup din luna mai a anului trecut, 97% din populaţia care a participat la sondaj susţine legile care protejează animalele de abuzuri, şi totuşi aceste animale cu care venim în contact cel mai frecvent sunt animalele pentru care îi plătim pe alţi oameni să le abuze şi să le omoare pentru noi.
Argumentele cu care studenţii par a rezona cel mai profund sunt:
Mai întâi, animalele sunt alcătuite din carne, sânge şi oase – la fel ca oamenii. Au aceleaşi cinci simţuri fiziologice ca şi noi (şi anume: ele văd, aud, miros, pot gusta şi atinge). Şi simt durere- ca şi noi. La majoritatea colegiilor şi universităţilor, studenţii în mod unanim se opun mancatului de câini sau pisici; ideea însăşi îi revoltă. Şi totuşi, nu există diferenţe etice între a mânca un câine sau o pisică, şi a mânca o găină, un porc sau un peşte. În cele din urmă, ar fi de preferat, din punct de vedere moral, să îţi mănânci cainele sau pisica, deoarece ei au trăit o viaţă frumoasă înainte să îi ucizi pentru a-i mânca.
De fapt, atât porcii, cât şi găinile se descurcă mai bine în unele teste cognitive decât câinii sau pisicile. Găinile pot să treacă prin labirinturi, să înveţe de la televizor, şi ambele specii au capacitatea de anticipare şi de raţionare. Porcii visează, îşi recunosc numele, pot juca jocuri video mai eficient decât unele specii de maimuţă, şi duc vieţi sociale de o complexitate observată exclusiv la primate.
Dr. Richard Dawkins, unul din cei mai reputaţi biologi evoluţionişti, numeşte celelalte specii ca fiind „verii” noştri evoluţionari, şi denunţă ceea ce el denumeşte „aroganţa legată de apartenenţa la specie” – şi anume ideea că suntem mai buni decat alte specii, şi că putem face ce vrem cu celelalte specii. Darwin ne-a învăţat că celelalte specii sunt mai mult similare nouă, decât sunt diferite. Hrănitul cu carne înseamnă a mânca pe „cineva”, şi nu „ceva”. Mâncatul de carne implică mâncatul din părţi corporale din cadavrul unui animal. Acest lucru nu e o hiperbolă, ci este realitatea. Nu este sentimentalism, ci este un fapt demonstrativ. Nu vrei să mananci cadavre? Nu te hrăni cu carne.
În al doilea rând, dacă ne hrănim cu carne, noi plătim nişte oameni să abuzeze animalele în multiple de moduri care ar viola legislaţia „anti-cruzime”, dacă aceste animale ar fi câini şi pisici, şi nu pui şi porci. Animalele sunt lipsite de tot ceea ce este natural şi important pentru ele: ele niciodata nu respiră aer proaspăt, nu-şi cresc puii, nu dezvoltă relaţii cu alte animale, nu explorează împrejurimile, şi nu fac nimic din ceea ce ar face în natură în mod normal.
Practicile de reproducere artificială sunt folosite pentru a determina ca animalele să crească mai repede decat ar creşte în mod natural, şi organele şi membrele lor nu ţin pasul acestei dezvoltări. De exemplu, partea superioară a corpului găinilor cresc de şapte ori mai repede faţă de cum creşteau acum 30 de ani, astfel încât aceste animale crescute la ferme industriale care trăiesc mai puţin de două luni (ele încă piuie precum puii când sunt trimise la abator), suferă de insuficienţe pulmonare, de insuficienţă cardiacă şi de deformări mari ale membrelor inferioare.
Michael Specter, un jurnalist care lucrează de multa vreme pentru New Yorker, a vizitat o astfel de fermă industrială de creştere a puilor pentru consum şi a scris despre asta: „ Am fost aproape dărâmat de mirosurile de fecale şi de amoniac.
Mă ardeau ochii şi plămânii, şi nu puteam vedea şi nici respira... Erau aproximativ 30.000 de pui care stateau în linişte pe podea, în faţa mea. Nu mişcau, nu piuiau. Erau aproape ca nişte statui ale unor pui, trăind în întuneric total, şi îşi trăiau fiecare minut al existenţei lor de şase săptămâni în acel fel.”
Condiţii la fel de oribile există pentru toate animalele crescute pentru hrană; decât să detaliez in continuare descrierea acestor condiţii, mai bine vă voi îndemna să urmăriţi documentarul „Întâlneşte-ţi carnea”
(„Meet you meat”- http://www.youtube.com/watch?v=VIjanhKqVC4),
care este narat de către Alec Baldwin, şi videoclipul „Pereţi de sticlă”
(http://www.meat.org/),
care este narat de către Sir Paul McCartney- deoarece de regulă eu proiectez primele două minute din documentarul „Întâlneşte-ţi carnea” ca parte a discursului de început cu durata de 10 minute din timpul dezbaterilor universitare. Amândouă videoclipuri oferă o perspectivă groaznică asupra a ceea ce noi susţinem dacă alegem sa ne hrănim cu pui, porci, şi alte animale crescute industrial. Dacă mâncăm carne, ar trebui cel puţin să ne asigurăm că ştim ceea ce cumpărăm.
Dacă nu aţi tăia personal gâtul unui pui, sau nu aţi castra un porc fără să îi oferiţi ceva pentru a îi amorţi durerea, de ce aţi plăti pe cineva să facă asta pentru voi? Unde este integritatea fundamentală când se intră în acest tip de mercenariat? Oare persoana care angajează pe cineva sa facă ceva este mai puţin vinovat decat cel care face practic acel lucru? Bineînţeles că nu.
Hrănitul cu carne implică a plăti oameni să facă lucruri pentru noi pe care noi nu le-am face personal. Unde este integritatea fundamentală, logica, într-o astfel de relaţie?
Putem spune aceasta într-un mod afirmativ. Vegetarianismul îmi permite să îmi trăiesc viaţa conform cu valorile mele- să „mă rog neîncetat”, aşa cum spune sfântul Pavel.
De fiecare dată când mă aşez să mănânc, aleg partea mai bună: aleg mila, în locul suferinţei; îi aleg pe cei oprimaţi, în locul opresorilor; aleg compasiunea, în locul cruzimii. Este multă suferinţă în lume, dar câtă suferinţă poate fi luată în seamă cu atât de puţin timp acordat şi aşa puţin efort depus de către noi? Noi putem să oprim susţinerea suferinţei, făcând alegeri diferite.
Atunci care este compensaţia: De ce mănâncă oamenii carne?
Şi motivele pentru care ne hrănim cu carne (beneficiile) merită toate costurile?
Avem câteva momente de plăcere- celor mai multor dintre noi ne place gustul. Avem mai multe opţiuni la magazin şi la restaurante. Putem să mâncăm la un prieten fără să trebuiască să aducem cu noi un fel de mâncare. Nu trebuie sa ne explicăm niciodata alegerile legate de dietă.
Sa fie acestea argumentele reale, cu adevarat? Că este convenabil? Că este mai uşor?
Deşi nu discut despre aceste lucruri în campusurile universitare, unde toţi cunosc mulţi vegetarieni sănătoşi, şi astfel ştiu că nu au nevoie să se hrănească cu carne pentru a supravieţui, în acest punct aş dori să menţionez că carnea nu este sănătoasă pentru noi
argumente aici:http://www.huffingtonpost.com/bruce-friedrich/why-not-give-a-vegetarian_b_78805.html).
Asociaţia Dieteticiană Americană (American Dietetic Association), cea mai mare asociaţie de profesionişti din domeniul nutriţiei de pe planetă, au derulat o analiză a tuturor studiilor care au fost făcute vreodată pe tema dietei alimentare şi bolilor, şi au ajuns la concluzia că vegetarienii au procente mai mici de boli cardiace, diabet, hipertensiune, cance şi obezitate, decât cei care se hrănesc cu carne (aceştia cred că studiile indica cauzalitatea, şi nu doar corelaţiile).
Lucrarea lor despre vegetarianism şi dietele vegane (care poate fi găsită aici: http://www.eatright.org/about/content.aspx?id=8357)
concluzionează că dietele vegetariene şi cele vegane sunt potrivite tuturor oamenilor în timpul tuturor etapelor de viaţă, incluzând copilăria şi perioada sarcinii.
Concluzionând:
a ne hrăni cu carne risipeşte şi poluează resursele noastre naturale- astfel necesitând o cantitate multiplă faţă de cea considerată a fi cantitatea standard de apă, pământ şi energie aferentă hrănirii cu plante (o necesitate cu caracter moral, în sine). Hrănirea cu carne necesită aproximativ un miliard de tone de grâu, porumb şi soia- cu care se hrănesc animalele, care folosesc acea energie pentru trăi, ceea ce ridică preţul hranei pentru oamenii care suferă de foame (o altă necesitate morală în sine). De asemeni, mâncatul de carne implică a plăti pe alţi oameni să facă o varietate de lucruri animalelor, în moduri în care unii dintre noi nu ar acţiona niciodată.
Să spunem aceasta în alt mod: dacă suntem convinşi că oamenii ar trebui să protejeze mediul înconjurător, sau dacă gândim că ar trebui să nu provocăm foamete în rândul oamenilor, sau dacă ne opunem cruzimii în comportamentul faţă de animale, singurul comportament alimentară etic este adoptarea unei diete vegetariene.
Eating Meat and its effects on Spiritual Vibration Frequency
Planetary healing from the ground up
MEAT EATING, ANIMAL KILLING and OUR CHILDREN
ANIMAL CONSCIOUSNESS and INTELLIGENCE
ANIMALS’ TRUE PURPOSE on Earth
ANIMALS MAGIC
COMPASSION and Animals
